Hamsterii

Hamsterii sunt inteligenti, singuratici si deseori (existand si exceptii) agresivi fata de semenii lor (femela se bate cu masculul, daca se apropie de ea in afara perioadelor de calduri; nou-nascutii trebuie tinuti separat de mascul, care ar fi in stare sa le manance). De obicei nu apar probleme daca animalutele sunt crescute de mic impreuna. De asemenea, cu rabdarea si perseverenta necesara din partea noastra, hamsterul nou-procurat o sa se obisnuiasca cu noi destul de repede. Ne va recunoaste dupa miros si dupa voce, asa ca e bine sa vorbim cu el cat mai des. Fiind fiinte foarte curioase, nu o sa treaca multa vreme pana cand se lasa mangaiate si prinse.

Sunt foarte prolifice (rozatoarele in general), ne putem trezi cu mai multe generatii de cate 6-7 pui pe an, daca nu avem grija. Desi sunt mai multe specii, cum ar fi hamsterul sirian, piticul rusesc, cel chinezesc, etc, durata lor medie de viata este de 3 ani. Hamsterii sunt animale nocturne, pot deveni agresive daca nu le respectam necesitatea de a se odihni in timpul zilei. in ciuda marimii lor minuscule, necesita spatiu mare (acvariu sau custi speciale), fiind foarte activi in timpul noptii (un alt lucru de care trebuie sa tinem cont- sunt destul de galagiosi, perturband linistea noptii ). Sunt creaturi foarte inventive si perseverente, o sa incerce toate metodele de a evada din locuinta lor. intretinerea hamsterilor nu necesita multa energie sau bani, in comert se gaseste hrana speciala pentru ei, pe langa care au nevoie de fructe, legume (salata, mere, nuci, morcovi, etc, atentie, sa le spalam foarte bine inainte). in cantitati mici putem sa le oferim si carne si ou fiert. Deseori mancarea este depozitata in gura, pielea obrazului formand doua pungute laterale, mancare ce o sa fie scoasa cu ajutorul labutelor din fata si mestecata mai tarziu. Hamsterul este un animal foarte curat, o sa desemneze un loc aparte in „apartamentul” lui pentru a-si face treaba mica, usurandu-ne munca de a mentine curatenia. Pe langa evacuarea zilnica a talasului murdarit de urina, cel putin o data pe saptamana trebuie schimbat asternutul si dezinfectata cusca. Recipientele utilizate pentru hrana sau apa trebuie spalate zilnic. Nu folositi detergenti sau alte produse de curatat, acestea pot dauna animalului.

Exista teorii complet eronate, cum ca n-ar avea nevoie de apa. intr-adevar, organismul lor este adaptat sa retina cea mai mare parte a apei din mancare, urina lor fiind foarte concentrata, insa o sa vedeti ca aprecieza apa proaspata, schimbata zilnic. Ca adapator, este indicat sa se foloseasca un recipient special prevazut cu tub picurator.

Fiind foarte curiosi si inventivi, au nevoie sa exploateze locuri noi (plimbari prin camera cu usa inchisa, dupa ce se obisnuieste cu noi si se lasa prinsi), jucarii interesante (roata, mingiute, diferite ascunzisuri si cataratoare).
Important de respectat! Hamsterii, si rozatoarele in general au metabolismul foarte accelerat, in consecinta bolile lor evolueaza repede. La primele semne de discomfort (apatie, scaderea poftei de mancare, diaree, semne de raceala, etc) nu ezitati sa-i duceti la doctor! Vizita periodica la veterinar este indicata in cazul tuturor rozatoarelor, chiar si ale celor fara semne de boala, pentru deparazitari periodice (eventual vaccin in cazul iepurilor) si un control general al dintilor, ghierutelor, al starii de sanatate a blanitei, a pielii, etc.

Cobaii

Cobaii sau porcusorii de guinea sunt animale cu durata mai lunga de viata (7-8 ani), traiesc in familii, avand temperament mai linistit decat hamsterii. Daca ne decidem sa luam un singur animal, trebuie sa ne facem timp pentru el, are nevoie de companie si de atentie. insa e de preferat sa procurati mai multe si de sex identic daca nu doriti progenituri. Se ratacesc mai greu prin casa, fiind mai mari, insa nu sunt la fel de jucausi si de activi ca hamsterii. Nu o sa foloseasca roata, in schimb se joaca cu mingiute, tuburi si o sa exploreze cu placere ascunzisurile apartamentului. Organismul particular al cobailor necesita aport de fan, pe langa care li se ofera amestecuri de seminte, care la fel, se gasesc gata preparate in comert. Desi concentratele contin si fibre, cobaii o sa rontaie cu placere fanul, care poate fi folosit si ca asternut, pe langa rumegus.

Cresterea continua a dintilor cobailor (particularitatea tuturor rozatoarelor si al leporidelor) le obliga sa mestece des, mesele trebuie sa fie frecvente, fanul li se da la discretie, ca si apa proaspata. Necesitatea hranirii frecvente a cobaiului are si alte explicatii, datorata anatomiei si fiziologiei acestei specii, descrise in continuare la iepuri, specie cu particularitati asemanatoare.

Soarecii

Ca si animale de companie se mai tin soareci, animale foarte inteligente si majoritatea lor prietenoase dupa ce se obisnuiesc cu noi. soarecii sunt rozatoare care fac parte din clasa Mammalia, ordinul Rodentia, familia Muridae, cu numeroase subfamilii si genuri. Sunt omnivore, putin pretentioase, foarte prolifice si se pot tine mai multe in acelasi loc, chiar si familiile diferite. Desi foarte dragute si simpatice (nu pentru toti), nu sunt tolerate de foarte multa lume din cauza mirosului patrunzator al urinei lor.

Despre soriceii dansatori numai atat, ca ei nu constituie o specie aparte cu soarecele obisnuit. Ei au u reprezentat intotdeauna un subiect fascinant pentru cercetatori, dar si pentru iubitorii de animale de companie. Numele de “dansatori” se datoreaza miscarilor in cerc pe care le executa fara oprire, ca si cum si-ar urmari propria coada. Se presupune ca originea lor este din China si sufera de o maladie ereditara a urechii interne, maladie care le afecteaza simtul echilibrului. Puii de soricei dansatori vor incepe sa se invarte in cerc inca de la varsta de cateva zile si toata viata lor va fi doar o lunga succesiune de miscari in cerc. Ei traiesc mai putin decat soarecii normali si se presupune ca sunt complet surzi. Boala fiind ereditara si incurabila, alegerea cea mai umana ar fi sa nu permitem imperecherea si inmultirea unor astfel de animale.

soarecele saritor de desert, mai mare decat soarecii, mai mic decat hamsterii, vioi, curios, usor de de adapostit, de hranit si de manuit, a devenit unul dintre rozatoarele de companie preferate. Are culoarea originala maro sau cenusiu dar mai pot fi intalniti si in culorile negru, liliachiu, ciocolatiu, crem si albastru. Cand sunt excitati se ridica pe picioarele din spate, se balanseaza pe cozile lungi cu smocuri si bat cu labutele in podea. Casa unui soarece saritor de desert o poate constitui un acvariu de cel putin 25 cm latime. Acesta se acopera bine cu o plasa de sarma si pe fundul lui se pune un strat gros de 15-20cm de material in care sa sape. Acest material poate fi o combinatie de paie si turba sau talas sau rumegus. Alimentatia acestor rozatoare este destul de simpla: graunte si seminte la care se adauga mancare granulata. Ca sa nu se ingrase li se dau seminte de floarea soarelui si alune numai ocazional. Le plac fructele si legumele ca: pere, mere, morcovi si salata verde. De li se poate dat sa roada lemn netratat.

Gebrilul

Gerbilul, un alt animalut destul de cunoscut printre crescatori, face parte de asemenea din familia muridae, este un animal jucaus, bland si spre deosebire de soarecii nostrii nu emana miros urat. Culoarea robei este cenusiu roscat, ochii sunt mari, proeminenti, urechile sunt mici, rotunde la varf si coada lunga. Traieste in familii si comunica intre ei prin intermediul vibratiilor aerului (batand rapid din membrele posterioare), a mirosului si a vazului. Gerbilii provin dintr-un mediu cu climat uscat si fierbinte, iar pentru o dezvoltare normala, incaperile in care vor fi cazati trebuie sa le ofere conditii apropiate de cele din habitatul natural. Se cazeaza in cutii de sticla (tip acvariu) sau in custi de plasa de sarma deasa, mai rar de material plastic sau lemn deoarece rod aceste materiale. Gerbilii sunt rozatoare deosebit de active, jucause si in permanenta miscare, aspect care impune ca in interiorul custilor sa se amplaseze diferite obiecte ca roti, tuburi sau cutii sub forma unui labirint. Este un animal monogam, perechea e aleasa de obicei pentru o viata intreaga.

Sobolanii

sobolanii sunt rozatoare care fac parte din clasa Mammalia, ordinul Rodentia, familia Muridae. Specia cea mai intalnita ca animal de companie este Rattus norvegicus sobolanul domesticit. Traiesc in jur de 2-4 ani. In cultura orientala (India) sobolanul este un animal sacru, in timp ce cultura europeana asociaza sobolanului valente negative. Daca insa reusim sa depasim toate superstitiile si gandurile negative care (pe nedrept) totdeauna au inconjurat aceasta specie, ne-am putea alege cu un animalut foarte loial si inteligent (probabil cel mai inteligent dintre rozatoare), putand fi chiar dresat cu putina rabdare si timp. Cu ochisori ca niste margele si blanita lucioasa, sobolanii domesticiti, deparazitati si crescuti in conditti igienice sunt animale curate si nu raspandesc boli!

Locuinta pe care am destinat-o sobolanului trebuie sa fie rezistenta la muscaturi si zgarieturi, un acvariu ar fi cel mai indicat. Pentru asternut se poate folosi cu succes rumegus mare, hartie rupta, maruntita. Mai trebuie stiut ca sunt mai mult active noaptea si este absolut necesar sa aiba tot timpul o ocupatie. Este important sa aiba la dispozitie jucarii de tot feluri: roti mari in care sa alerge , mingiute dupa care sa alerge, labirinte, ascunzisuri, etc.

in privinta alimentatiei, nu trebuie sa ne facem griji. Mananca aproape orice ii dam. in general graunte, legume fructe, cascaval, chiar carne (cantitati reduse).

Chinchila

Daca vrem un rozator mai longeviv, putem sa ne luam chinchila , care poate trai chiar peste 20 de ani. Nu vom putea sa invatam o chinchila sa raspunda la un anumit nume sau la comenzi specifice, ea ne va satisface insa cu aspectul ei placut, cu bucuria mangaierii, si cu eventualele ghidusii pe care le va face. Acvariul fara capac nu este locuinta buna pentru ea, putand sa evadeze fara dificultate, fiind un saritor excelent. ii tebuie cusca inchisa. E bine sa fie lasata liber prin casa din cand in cand, insa numai sub supraveghere (valabil pentru toate rozatoarele). Ne putem trezi cu urme de dintisori pe mobilier sau si mai grav, animalutele se pot accidenta prin roaderea cablurilor electrice.

Adora sa se tavaleasca in nisip, acest lucru fiind si o necesitate, deoarece blana lor ramane curata si cu un aspect frumos. Atentie cu ele in perioada verii, deoarece suporta mai greu temperaturi de peste 25 de grade. in schimb nu au probeleme cu frigul.

Alimentatia chinchilei este aseamanatoare cu cea a cobaiului, existand de asemenea concentrate complete, gata preparate pentru ele.

Veverite

Multe subspecii de veverite (cum ar fi veverita roscata care se gaseste si la noi, veverita dungata din America de nord, cea siberiana, cu greutate max. de 150 de grame, veverita neagra, degu-oginar din Chile, etc) sunt de asemenea alese ca si animale de companie. Pot trai chiar pana la 7-10 ani in captivitate. Sunt animale singuratice, numai in perioada imperecherii se apropie unul de altul. Veverita este destul de usor de crescuta intr-o locuinta. Exista insa si o perioada destul de dificila, cea cand devine activa sexual. Astfel, comportamentul ei se poate schimba si poate fi mai agresiva cu cei din jur. De asemenea, poate sa distruga diverse obiecte insa, nu din rautate ci deoarece au ghearele foarte ascutite si dintii foarte puternici.

in salbaticie, veveritele isi petrec o mare parte din timp catarandu-se in copaci si sarind de pe o creanga pe alta, cu o viteza uimitoare. tinand cont de acestea, dimensiunile medii pentru cusca sunt de: 1m x 0,5m x 1,5m. Cu cat aceasta va fi mai mare, cu atat veverita se va simti mai confortabil si se va adapta mai usor la noul mediu. Accesoriile implica urmatoarele: o casuta, crengi de lemn pe care sa se catere, recipiente pentru apa si mancare, jucarii, talas si scoarta de copac.

Principala hrana a veveritei consta in: alune, nuci, seminte, samburi si fructe de padure. in natura mai mananca insecte, astfel o putem oferi viermi de faina, greieri sau insecte speciale pentru pasari. Daca veverita are bolul de seminte gol, nu inseamna neaparat ca le-a mancat pe toate. Este posibil sa-si fi facut provizii si sa le fi ascuns in talas sau in casuta lor. Asadar evitati sa-i dati legume sau fructe proaspete sau o alta mancare care se altereaza rapid in cantitati mari.

Iepurii

Iepurii sunt deseori amintite ca si rozatoare, dar de fapt fac parte din alt ordin, cel Lagomorpha. Particularitatile lor anatomice sunt asemanatoare cu cele ale rozatoarelor, avand dinti cu crestere continua . Interesant, au un dublu rand de incisivi atat pe maxilar, cat si pe mandibula. Sunt catalogate peste 100 de rase de iepuri, clasificate in 4 categorii mari - peste 5 kg (Uriasul belgian, Uriasul francez, Uriasul german, etc.); mijlocii - intre 3 si 5 kg (Chinchila mare, Chinchila mica, Albastrul vienez, etc.); mici, intre 2-3 kg (Havana, Olandeza) si rasele pitice, de sub 2 kg (Poloneza). Exista rase cu par scurt (Rex), mediu si lung (Angora).

Durata de viata este cuprinsa in general intre 8 si 12 ani pentru iepurii care traiesc in captivitate in conditii bune de viata. Sunt animale sociabile, prietenoase care au nevoie de compania altor animale de acelasi fel, dar se impaca foarte bine si cu porcusorii de guinea.

Alimentatia lor este asemanatoare cu cea a cobaiului, fanul (sau furajele verzi-trifoi, lucerna) si cerealele (ovaz, orz, grau) constituind mancarurile de baza. Furajele verzi se dau a doua zi dupa ce au fost cosite, si in nici un caz daca sunt ude cu roua, prafuite sau contin plante toxice. Musculatura pilorica puternica (iesirea din stomac in duoden), face ca stomacul sa se goleasca numai sub presiunea altor furaje ingerate. Din acest motiv, iepurele consuma cantitati mici de furaje (1-4g/ tain), dar aproape continuu. Intr-o zi va consuma 70-80 de tainuri, asa ca e indicat sa aiba in permanenta la dispozitie furaje de buna calitate. Un interval mai mare de 7-8 ore intre tainuri va duce la deranjamente gastro-intestinale. O alta particularitate, de asemenea comuna cu porcusorul de guinea, este importanta cecumului la aceste specii. Hrana stationeaza in acest compartiment apr. 6 ore, timp in care microflora actioneaza asupra bolului alimentar, rezultand elemente nutritive importante. Animalul beneficiaza de aceste elemente nutritive numai mancand propriile excremente. Acest act este deci fiziologic la aceste specii.

Daca vrem un iepuras ca animal de casa, sa ne asiguram in prealabil ca detinem suficient spatiu. Cusca iepurelui trebuie sa aiba o arie mare, intrucat acesta este foarte energic si jucaus. De asemenea ea trebuie sa aiba inaltimea cel putin de 1,5 ori lungimea iepurelui, fiind binecunoscut obiceiul acestuia de a se catara. Este recomandat ca iepurele sa fie lasat liber in casa sau gradina, de cate ori este posibil.